Textul viral de pe Facebook, cu privire la protejarea drepturilor de autor, are valoare ZERO

De ceva vreme circulă pe rețeaua de socializare Facebook un text care se vrea a fi o protecție a drepturilor de autor pe care un utilizator le are cu privire la pozele și textele pe care le adaugă prin intermediul ei.

El sună cam așa:

Declar: la data de 4 decembrie 2014, ca răspuns la noile linii directoare ale Facebook, în temeiul articolelor L.111, 112 și 113 din Codul de proprietate intelectuală, declar că drepturile mele sunt atașate la toate datele mele personale (desene, picturi, fotografii, video, texte etc.) publicate pe profilul meu și pe pagina mea. Pentru utilizarea comercială a celor de mai sus este necesar acordul meu scris în orice moment. Cei care citesc acest text pot face un copy / paste pe peretele de Facebook. Acest lucru le va permite să se pună sub protecția drepturilor de autor. Prin această declarație, am spune că Facebook-ului îi este strict interzis să dezvăluie, copieze, distribuie, difuzeze, sau să ia orice altă acțiune împotriva mea pe baza acestui profil și/sau conținutului acestuia. Acțiunile menționate mai sus se aplică, de asemenea, angajaților, studenților, agenților și altor categorii de personal sau sub îndrumarea Facebook.Profilul meu conține informații private. Încălcarea confidențialității mele este pedepsită prin lege (UCC 1-308 1-308 1-103 și Statutul de la Roma). Facebook este acum o entitate de capital deschis. Toți membrii sunt invitați să publice un anunț de acest gen, sau, în cazul în care preferați, puteți copia această versiune.

 

Textul este o traducere din engleză. Dincolo de valoarea juridică a conținutului său, care este foarte discutabilă, acest text nu își poate atinge niciun scop, procedural vorbind.

Înainte de a trece mai departe, ar trebui să analizăm relația user – Facebook. Cel mai important aspect de la care să pornim este faptul că nu putem vorbi de un drept de a folosi Facebook-ul, ci de un privilegiu. Ceea ce înseamnă că obligația există în dreptul userului (de a se alinia la politica Facebook și nu invers).

Popularitatea pe care rețeaua de socializare o are, precum și banalitatea în ce privește uzul său, i-au făcut pe unii oameni să creadă că este firească folosirea ei, inversând practic raportul privilegiu-drept.

Ca orice companie, Facebook are interes în obținerea unui profit, iar evoluția sa tinde spre direcția în care poate obține unul cât mai mare. Tocmai de aceea, schimbările pe care ei le fac pot să nu fie pe placul userului, care prin interacțiunile sale, va fi îndrumat/forțat să contribuie direct sau indirect la profitul companiei (spre exemplu, pentru a avea un reach mai mare, trebuie să plătească anunțuri sponsorizate; în cealaltă direcție, pentru a naviga prin timeline, trebuie să “suporte” anunțuri sponsorizate). A nu se înțelege că cei de la Facebook nu au nicio obligație. Ei au obligațiile legale normale (de a asigura o protecție a datelor, de exemplu). Acolo însă unde aceste obligații se opresc, ei își pot stabili propriile reguli.

Dincolo de aspectele descrise mai sus, din punct de vedere juridic, folosirea unei aplicații se face respectând termenii și condițiile impuse de cel care o deține. De obicei, în momentul înscrierii, există o legătură (link) către pagina care conține termenii și condițiile, însoțită de o metodă tehnică de confirmare a citirii și acceptării lor (cel mai adesea o bifă a unei căsuțe de tip “checkbox”). Meteahna a 99% dintre utilizatori este să nu citească ce prevăd acești termeni. Dar acest lucru nu absolvă pe nimeni de respectarea lor.

Revenind strict la Facebook, în termenii lor găsim faptul că drepturile de autor rămân ale userului care postează imaginea. Așadar, textul de la care am pornit pare că tratează o problemă falsă, pentru că, așa cum am arătat, Facebook-ul nu atacă drepturile de autor ale userului, dar își rezervă totuși un drept: să le folosească, în sensul afișării lor (strict tehnic, nu le-ar putea vedea nici userul fără acest drept al Facebook-ului). Totodată, Facebook își mai rezervă dreptul de a le folosi în scop comercial. Adică să își livreze reclamele în timp ce afișează imaginile userilor.

Explicația termenilor de mai sus este ușor rudimentară, dar menită să facă omul să înțeleagă principiul după care Facebook funcționează pe această zonă. Ei au nevoie de conținutul generat de user, pentru ca ei să-și livreze reclama. Userul are nevoie de interfață ca să-și livreze conținutul prietenilor. Este o situație de câștig reciproc.

Ei bine, postarea unui mesaj în care să se solicite ca Facebook să ceară “acordul” pentru a folosi propriile creații (texte/statusuri/fotografii) poate căpăta accente ușor comice. Userul s-a obligat, respectând termenii și condițiile, să respecte politica Facebook, dar printr-un text pe care-l postează chiar pe Facebook solicită schimbarea condițiilor într-un mod imposibil din punct de vedere tehnic (Facebook n-ar putea cere acordul său de fiecare dată când afișează acel status sau acea poză cuiva).

Nu putem vorbi nici de încălcarea unor drepturi (dreptul la libera exprimare, de exemplu), pentru că userul are întotdeauna varianta să nu mai distribuie nimic pe Facebook. Deci să nu mai se folosească de privilegiul de a avea cont, situație în care nu ar mai avea nici obligația de a accepta că textul sau fotografia sa este folosită de Facebook în scop comercial.

—————————————————-

Ti-a fost de ajutor articolul? Poti sustine ConsilierJuridic.com printr-o donatie apasand butonul de mai jos:

Textul viral de pe Facebook, cu privire la protejarea drepturilor de autor, are valoare ZERO
5 (100%) 3 votes

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *